Inteligența emoțională: De ce oamenii cu IQ mai mic sunt cei care îi angajează pe cei cu IQ mai mare?
Oameni precum Albert Einstein, Thomas Newton sau Leonardo da Vinci sunt binecunoscuți pentru inteligența lor ridicată și succesul incredibil în domeniile lor. Mai mult chiar, sunt considerați genii. Știați însă că Einstein a avut rezultate teribile la școală și aproape că a abandonat facultatea? Până când a fost angajat ca funcționar de brevete, a reușit să analizeze ecuațiile matematice incluse în brevete și să-și descopere talentele. Restul este istorie. Asta demonstrează că succesul și inteligența merg mână în mână, dar nu și atunci când vorbim din conștiința culturală.
Sfidarea paradigmei IQ-ului:
Conceptul de IQ își are originea la începutul secolului XX, când psihologul Alfred Binet a dezvoltat primul test de inteligență pentru a identifica copiii care aveau nevoie de sprijin educațional suplimentar. De atunci, testele IQ au evoluat și măsoară abilitățile cognitive ale unui individ, inclusiv raționamentul logic, rezolvarea problemelor, memoria și abilitățile lingvistice.
Uneori, IQ-ul este considerat în mod incorect ca fiind inteligența absolută, ceea ce poate duce, de exemplu, la o serie de decizii greșite în materie de angajare. Mai rău, unii oameni echivalează IQ-ul cu valoarea totală a unei persoane. Ceea ce nu reușește să evalueze testul IQ sunt abilitățile non-cognitive, cum ar fi inteligența emoțională. Contrar credinței populare, inteligența emoțională, și nu IQ-ul, poate fi un factor decisiv între cei care au performanțe de superstar și toți ceilalți.
„Mulți oameni care sunt deștepți ca la carte, dar nu au inteligență emoțională, ajung să lu-creze pentru oameni care au un IQ mai mic decât ei, dar care excelează în ceea ce privește abilitățile de inte-ligență emoțională”
Importanța inteligenței emoționale
Precursorii inteligenței emoționale sunt oameni de știință bine cunoscuți, precum Abraham Maslow, care a introdus ideea de rezistență emoțională sau Howard Gardner, care a dezvoltat conceptul de inteligențe multiple. În ciuda muncii lor, Daniel Goleman a fost cel care a elaborat conceptul de inteligență multiplă prin cartea sa intitulată (desigur) Inteligența emoțională.
Deși un IQ ridicat poate oferi o bază solidă pentru activitățile intelectuale, acesta nu garantează succesul în viață sau la locul de muncă. „Mulți oameni care sunt deștepți ca la carte, dar nu au inteligență emoțională, ajung să lucreze pentru oameni care au un IQ mai mic decât ei, dar care excelează în ceea ce privește abilitățile de inteligență emoțională”, a scris Goleman.
Numeroase studii au evidențiat impactul semnificativ al inteligenței emoționale în diverse domenii, inclusiv la locul de muncă. Goleman însuși citează unul dintre studiile realizate pe ingineri de software care au fost evaluați de colegii lor cu privire la succesul lor. Această evaluare a fost corelată, pe de o parte, cu indicatorii IQ și EQ. Din nefericire, IQ-ul nu s-a corelat deloc cu succesul lor perceput. Cu toate acestea, EQ a fost puternic corelat. Motivul este "efectul de fond". Pentru a obține un loc de muncă pentru a lucra ca inginer, trebuie să ai un IQ de minimum 115 (inteligența medie este cuprinsă între 70 - 115) pentru a putea îndeplini măcar sarcinile. Prin urmare, există loc pentru inteligența emoțională. Ce anume înțelegem prin acest lucru? Perseverență, capacitatea de a te autogestiona, capacitatea de a avea o viziune pozitivă, capacitatea de a te armoniza cu alte persoane etc.
În general, înseamnă că persoanele cu o inteligență emoțională ridicată tind să manifeste abilități de conducere mai bune, să aibă relații interpersonale îmbunătățite, să comunice eficient și să gestioneze conflictele în mod constructiv. De asemenea, aceștia dau dovadă de o mai mare reziliență, adaptabilitate și empatie, ceea ce duce la o mai mare satisfacție la locul de muncă și la un succes general.
Trăsătură sau abilitate? Dezvoltarea inteligenței emoționale
Având în vedere multitudinea de beneficii pe care ni le oferă inteligența emoțională, se cere să se pună problema naturii vs. educației. Este EQ o trăsătură înnăscută sau mai degrabă o abilitate pe care o putem dezvolta? Din cauza limitărilor cercetării și a potențialelor prejudecăți incluse în mediul de cercetare (politica corporatistă, angajații care nu vor să își jignească directorii, lipsa conștiinței de sine etc.). Nu există un răspuns direct la această întrebare. Dacă EQ este o abilitate, o putem exersa ca pe un mușchi. Dacă, însă, EQ este o parte a personalității noastre, atunci schimbarea ar necesita modificarea percepției noastre de sine.
Acestea fiind spuse, vă încurajăm să vă exersați EQ urmând cei cinci piloni ai inteligenței emoționale ai lui Goleman.
- Autocunoașterea: Fiți atenți la emoțiile, gândurile și reacțiile dumneavoastră. Reflectați asupra modului în care acestea vă influențează comportamentul și procesul decizional.
- Autoreglarea: Exersați-vă gestionarea emoțiilor în situații dificile. Cultivați tehnici cum ar fi respirația profundă, atenția și căutarea de ieșiri constructive din situații de stres.
- Empatie: Căutați să înțelegeți emoțiile și perspectivele celorlalți. Ascultați activ și validați-le sentimentele pentru a construi conexiuni mai puternice.
- Gestionarea relațiilor: Dezvoltați abilități de comunicare eficientă, practicați ascultarea activă și încurajați relațiile pozitive bazate pe încredere și respect.
- Învățare continuă: Implică-te în activități care promovează creșterea personală, cum ar fi citirea de cărți despre inteligența emoțională, participarea la ateliere de lucru sau solicitarea de feedback din partea altora.
În cele din urmă, pentru a închide bucla conceptului lui Goleman, trebuie să aveți autoeficacitate. Capacitatea de a crede în tine însuți și că ești capabil de schimbare. Vă dorim succes și perseverență în călătoria dumneavoastră pe calea inteligenței emoționale.
Surse:
- "Inteligența emoțională la locul de muncă" - Big Think
- "Hochbegabt? Sagt der IQ-Wert wirklich etwas über die Intelligenz aus?" - Die Welt
